— Elena, a spus el, fixându-i privirea. Nu vreau să te rețin. Știu ce înseamnă plecarea asta pentru tine. Dar înainte să urci în mașina aia...
Ea a zâmbit, un zâmbit trist, dar plin de lumină, și și-a pus mâna într-a lui.
S-a apropiat de ea cu pași grei, inima bătându-i în ritmul tobelor de pe scenă. Când a ajuns în dreptul ei, Elena a ridicat privirea, iar în ochii ei a văzut aceeași teamă de final pe care o simțea și el. Vreau sДѓ dansez cu tine
Andrei a simțit un nod în gât. Știa că în seara aceea, Elena urma să plece spre aeroport pentru o bursă de doi ani în Lyon. Era ultima lor oră împreună în orașul care le văzuse copilăria și primele nesiguranțe.
— Mai e timp pentru un rămas-bun, a răspuns ea, dar vocea i-a tremurat ușor. — Elena, a spus el, fixându-i privirea
Muzica s-a schimbat. Pianul a început o melodie lentă, curgătoare, care părea să îmbrace întreaga piață într-o mantie de nostalgie. Andrei a făcut un pas înainte, lăsând paharul pe o masă din apropiere. Nu mai era loc de ezitări.
Aici este o poveste inspirată de emoția și promisiunea titlului „Vreau să dansez cu tine”. Ultima piesă la Hanul Vechi Dar înainte să urci în mașina aia
— Credeam că ai plecat deja să-ți faci bagajele, a spus el, încercând să pară relaxat.
